Ulița copilăriei

Prizonier într-un oraș cu un aer irespirabil. Deschid fereastra
și fug în trecut. Alerg pe ulița copilăriei, acea uliță peticită de
umbra salcâmului. Iar mama mă strigă să vin la masă, într-un cântec târziu…

Mama mă strigă să vin la masă, pe stradă trece o căruță
stârnind în urma ei nori de praf.
Ulița copilăriei.
De sub streașină, două rândunici luându-și zborul.

Deschid ochii.
Copac uscat, peste buturuga rămasă au crescut ierburi înalte.
Au rămas căruțele care stârnesc praful. Și cuibul părăsit al
rândunelelor.
E arșiță în mahalaua asta.

după furtună –
tot mai ciopârțită
umbra nucului

Haibun publicat în Antologia 41 Arguments Avant La Lettre, Romanian & Australian Anthology of Contemporary Poetry and Prose, Editura Sfântul Ierarh Nicolae – 2019

Acest articol a fost publicat în Poezii. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.