În ultima zi a anului 2023 am scris despre haiku și am început cu marginea anului, dar am scris și că această segmentare a timpului pe care o facem noi, oamenii, este o iluzie.
Ne place să ne conformăm, să intrăm într-un tipar anume și să scriem. Ne raportăm la cei din jurul nostru, ceea ce este normal. Facem parte dintr-un grup, mai mic sau mai mare, respectăm uneori regulile grupului. Sau nu.
Simțeam nevoia să scriu, să împărtășesc cu voi bucuria timpului și a vieții. Pentru că, învăluiți de rutina zilnică, uneori uităm de noi înșine. Și ne pierdem. Puțin câte puțin.
Dacă m-ar întreba cineva cum a fost anul care se încheie, aș răspunde că a fost. A fost un an al acceptării și al prezenței. Totul este și trebuie trăit. Cu bucurie și recunoștință.
Evenimente au fost, situații și întâmplări care mi-au provocat emoții și sentimente, bucurie, tristețe și iar bucurie. Pentru că viața așa cum văd eu, este reacția noastră la această serie de evenimente prin care trecem.
Mulțumesc tuturor pentru susținerea voastră, pentru înțelegere. Vă aștept și în anul care bate la uși și ferestre, să citiți ceea ce scriu, să ne întâlnim doar cu bucurie, la evenimente care provoacă acest sentiment. Și nu uitați, Fericirea este o stare permanentă, Viața trebuie trăită cu bucurie, iubire, îngăduire și recunoștință.
La mulți ani! An Nou 2025 cu bucurie.
