sprijinit de tâmpla cerului

azi
o să bag poezia
în carantină

azi nu citim nu scriem poezie
e contagioasă ca gripa
și nu îmi produce emoții
doar milă
mă scutur de cuvinte
ca plopii toamna de frunze

am rămas gol
sprijinit de tâmpla cerului
de undeva dinspre răsărit
soarele îmi zâmbește știrb
ea șterge cu mopul urmele dimineții
rezemată de tocul ușii
umbra plopului deșirată

Acest articol a fost publicat în Poezii. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.