cum stau
cuminți,
cu inimile cât
doi purici
gata să sară,
pe banca din
fața casei
privind
înspre capătul străzii
de acolo răsare Soarele,
ca o poartă lăsată deschisă
poate vin copii
și noi nu-i auzim
măi omule!
bate vântul
și duce vorbele departe
de urechile noastre
Privindu-i
dinspre capătul străzii
prin poarta lăsată deschisă
cum stau cuminți
așteptând
cu inimile
cât doi purici
gata să sară.
