o mie de cuvinte

purta întotdeauna
același tricou gri,
avea două tricouri gri
cu imprimeuri diferite,
jeanși scurți albaștri,
șosete gri și adidași albi

când era întrebat ceva
răspundea scurt,
în două, trei cuvinte-
restul le punea deoparte,
nu știi când o să ai nevoie
de ele –
își spunea el in gând

îl vedeai zi de zi,
îmbrăcat în tricoul lui gri
și jeanși scurți albaștri
salutând scurt sau
doar dând aprobator din cap.

când îl întrebai ceva
îți răspundea scurt,
da sau nu,
alb sau negru,
îmbrăcat întotdeauna
în tricoul său gri,
avea doua tricouri gri
cu imprimeuri diferite.

restul cuvintelor
le punea deoparte,
nu știi cand o să ai nevoie de ele –
își spunea dând aprobator
din cap

l-am întâlnit într-o zi
îmbrăcat in tricoul său gri
fără imprimeuri,
jeanșii scurți albaștri
șosete și adidași albi.
m-a salutat scurt
dând aprobator din cap

restul cuvintelor
le-a scris pe-o hârtie,
din hârtie a făcut un avion
și le-a răspândit in lume

nu știi cine o să aibă
nevoie de ele
mi-a spus,
îmbrăcat in tricoul său albastru.

din volumul Instagram, apărut la Editura Coresi, 2017.
Poezia va deschide și următorul volum de poezie.

Acest articol a fost publicat în Poezii. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.