Autoportret cu oameni

Iată-mă la 42 de ani.O zi superba de primăvară care se termină ca în fiecare an cu telefonul primit de la părinți.
La multi ani puștiule îmi spune tata, te sărut îmi spune mama.Și ce poate fi mai frumos decât să-i știi pe cei care-ți sunt punct de sprijin in drumul tău că sunt bine si sa le auzi vocea.
Încercam să scriu o poezie și astfel să vă mulțumesc tuturor pentru urări, celor din jurul meu și prietenilor din mediul virtual.Doar că poezia vine ea și acum întârzie în noapte.
Iar cel mai important e sa fii sincer, cu tine în primul rând, apoi cu ceilalți.
Azi mai mult ca oricând am simțit că sunt binecuvântat. Am o familie frumoasă, o soție superbă,doi copii frumoși,o cățelușa iubitoare, frați si o soră la fel de frumoși.
Și apoi voi,toți cei care azi ați avut timp să vă gândiți la mine.
Ceea ce am vrut să fie o poezie dedicată vouă sunt aceste cuvinte ca niște cărămizi care zidesc o biserică.
Și am numit-o astfel pentru ca astfel sunt eu, sunt voi.
Fiți binecuvântați!