Ulița copilăriei

Știți care e avantajul meu ca scriitor? Pot călători. Deși sunt aici, în mahalaua asta, închid ochii și dacă întind mâna pot să culeg o caisă.
Mama mă strigă să vin la masă, pe stradă trece o căruță stârnind în urma ei nori de praf.
Ulița copilăriei.
De sub streașină două rândunici luându-și zborul.

Deschid ochii. Caisul nu mai este, peste buturuga rămasă au crescut ierburi înalte.Au rămas căruţele care stârnesc praful.Şi cuibul părăsit al rândunelelor.
E arşiţă în mahalaua asta.

Acest articol a fost publicat în Povesti de seara. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.