Texte şi pretexte: Arta de a scrie haiku

 

 

 

 

 

 

 

 

În ediţia de sîmbătă, 7 martie 2020, a emisiunii Texte şi pretexte ne propunem, prieteni, să vă invităm la o incursiune exploratorie prin orizontul unei specii lirice particulare: haiku. Importată din tradiţia medievală niponă, poezia de tip haiku se referă, în forma sa clasică, la un poem de formă fixă, care presupune trei versuri scurte ‒ de cinci, şapte şi cinci silabe. În secolul al X-lea era o poezie comică, relaxantă, cu elemente de pitoresc, inclusiv de ordin erotic, un fel de gest al sacrilegiului amuzant sau expresia futilă a unei reverenţe ironice ratate. În vremea lui Matsuo Munefusa, zis şi Bashô, în veacul al XVII-lea, accentul se mută de la persiflarea naturii omeneşti asupra naturii ca atare, în forma kigo ‒ anotimpul, momentul zilei şi al nopţii, clipa, surprinse ca o celebrare a tot ceea ce există şi poate fi fixat într-o anumită fulguraţie a reacţiei pe care sufletul o poate avea. Despre această specie lirică teoreticianul literar francez Roland Barthes spunea: haiku ‒ arta conciziei. Iar un alt francez, maestrul yoga Henri Brunel, la rîndul lui poet de haiku, se întreba într-o carte dacă această specie nu reprezintă cumva o formă a înţelepciunii, fie una a nebuniei…

Invitatul nostru, poetul Florin Golban, se ilustrează cu asupra de măsură în această specie atît de specială. El ne va vorbi despre ceea ce înseamnă să scrii haiku în limba română, despre cum a fost primită această specie în lirica noastră, despre formele de coagulare a poeţilor de haiku din România şi, fireşte, despre cărţile şi proiectele sale editoriale.

În cadrul rubricii Respiro sportiv vom discuta despre efectele pandemiei de coronavirus asupra competiţiilor sportive naţionale şi internaţionale, cu-atît mai mult cu cît în acest an ar trebui să aibă loc Jocurile Olimpice de vară de la Tokyo.

Fireşte, Concursul ediţiei face trimitere la un moment semnificativ din istoria naţională, de aceea vă propunem astăzi să ne amintim de faptul că în urmă cu 625 de ani, la 7 martie 1395 era încheiat tratatul alianţei dintre Mircea cel Bătrîn şi Sigismund de Luxemburg.

În cadrul rubricii Ora veselă vă invităm să ascultaţi un celebru moment umoristic din „Arhiva de Aur” a SRR, sceneta intitulată Armonia în căsnicie şi interpretată Stela Popescu, Radu Zaharescu şi  Coca Enescu.

Ilustrare vizuală: foto invitat, cu permisiunea acestuia, foto coperte, cu acceptul Editurii Pim, foto portret Mircea cel Bătrîn frescă aparţinînd Episcopiei de Argeş, foto portret Sigismund de Luxemburg atribuit lui Pisanello (sursa: wikipedia).

 

 

Acest articol a fost publicat în Poezii. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.