peisaj dezolant urban

din cer nu îți pică nimic
nici măcar o rază de soare sau
două picături de ploaie

doi porumbei trăgând un nor
peste apus
zborul întortocheat al unei frunze
și un chiștoc de tigară
nestins

doi pași mai încolo
un coș de gunoi
zadarnic speranțele noastre
nu ne vom schimba
niciodată

nimeni nu stânge rahatul
trăgându-și animalul
de lesă

care e omul
și care câinele
în povestea asta?
privește nedumerit bâtrânul
sprijinit în toiag

Acest articol a fost publicat în Poezii. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.