Mama măsii de poezie….

Citind ce scriu alții pe ici, pe colo, constat că sunt prea cuminte, să nu spun pudic – cum zice nevastă-mea că îs.
Încerc să scriu curat, îngrijit. Uneori nu pun virgula unde trebuie, articulez cuvintele( de scris cu rimă nu scriu decât dacă iese, altfel nu mă chinui).Dar sunt cuminte. Nu scuip, nu înjur și salut toate babele întâlnite pă aleea din fața blocului.
– Bă, a trăsnit acum de mi-a stat inima!
Și cum scriam, m-am săturat să fiu cuminte. Azi am trimis manuscrisul la editură, pentru volumul 2 de poezie. Mi-am propus să iau o pauză – scurtă. Și mă fac rău, înjur ca un birjar, scuip semințe, stau pe facebook, mă shăruiesc pe instagram( să-mi dea like gagicile știrbe din cartier), etc…
Apoi la treabă. Ce credeați că scăpați de mine?