Lumea mea

Lumea, așa cum
o știam eu,
nu mai este

Se contopeau vocile
țăranilor cu nechezatul
cailor, uruitul roților carelor
și nori de colb
portocaliu
în asfințit

copil alergând pe ulițe .

Lumea asta
a luat-o mult înainte
Și nu pot s-o ajung.
Sau mi-e teamă?

Copii alergând pe ulițe
cu degetele parcă lipite
de ecranele telefoanelor.

16 septembrie 2017, București

Acest articol a fost publicat în Poezii. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.