Acoperișul casei împrumuta câte puțin din culorile copacilor din fața curții.
În stânga potecii, ce șerpuia către poartă, o grămadă de porumb strălucea în soare.
Porumbarul era gol. Își aștepta chiriașii pentru încă o iarnă. Sub el erau boabe din recolta de anul trecut, unele roase de șoareci, altele încolțite.
În lumina apusului, trandafirii înfloriți parcă păstrau ceva din căldura verii abia trecute. Doar unul, scuturat de vânt, îmi spunea că e toamnă.
în pragul serii –
umbra salcâmului
peticind drumul
