Iată-mă, ținând soarele în căușul palmei

Iată-mă, întors acasă. Alergând pe străzile Dragalinei, iarăși copil.
Ne jucăm de-a trenul, eu, Gigi Catrina, Toto și Tibi, Viorel a lui Adela.
Oprim la fiecare stație(poarta fiecărei case) șuierând ascuțit a plecare.
O voce gâtuită anunță prin stație – trenul accelerat numărul…pleacă din stație în direcția Fetești – Constanța, de la linia 2.Vă rugăm poftiți în vagoane!

Arc peste timp. La mine în balcon au înflorit mușcatele, mușcatele mamei.Mi-e dor de câmpie, iubesc Bărăganul.
Câmpia.Apusul.
Cândva voi scrie și proză.Eu,Poetul, știu a scrie și altceva decât versuri –

La mine cuvintele
vin singure,
Ca femeile duminica
La biserică

Acest articol a fost publicat în Povesti de seara. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.